Midnight...

-Mereu am vrut să vi cu mine, dar tu nu, ziceai că vrei să stai în casă. De fiecare dată vroiai să stai în casă. Nu vreau libertate, dă-o dracu. îi spuse, încruntându-se uşor.

Daa si acum vrei sa te si cred, nu-i asa? intreba si incerca sa-l impinga, dar nu reusi.

Îşi puse mâinile în jurul ei, abţinându-se să nu facă ceva mai prostesc. O sărută apăsat, limba lui lingându-i buzele.

Nu ii raspunse la sarut. Il impinse, si isi smuci capul intr-o parte. Se abtinea sa nu planga si nu intelegea de ce se simtea asa.

Se dădu un pas în spate, plecându-şi capul când bruneta începu să plângă. Îşi duse mâna la frunte, murmurând câteva înjurături.

Se intoarse cu spatel la el, acoperindu-si chipul cu palmele. Se sprijini de tocul usii, respirand intretaiat.

Oftă, venind în faţa ei, şi îi şterse lacrimile. Uneori nu putea să o înţeleagă.
-Spune sincer, chiar vrei să plec de tot? o întrebă pe un ton serios.

Il privi in ochi usor speriata la gandul ca el ar pleca. Clatina din cap in semn negativ si se arunca in bratele lui, ascunzandu-si chipul in tricoul brunetuluil.
Imi pare rau, spuse printre suspine.

O privi rapid, apoi oftă. Îşi puse mâna pe capul ei, mângâind-o blând, şi jucându-se din când în când cu urechile ei.